Departe sunt de tine - Mihai Eminescu

Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vîntul lovește în ferești,
Se-toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești,
Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subțiri și reci;
Cu brațele-amîndouă de gîtul meu te-anini
Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strîng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sărutări unim noi sărmanele vieți...
O! glasul amintirii rămîie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls...
Voi fi bătrân și singur, vei fi murit de mult!

De dragoste - Nicolae Dabija


Zarea se-norează. Cad de sus omături.
Dor îmi e de tine , chiar cînd ești alături.

Frunza se destramă. Ceruri cad în ape.
Dor îmi e de tine , chiar cînd ești aproape.

Iar afară plouă, ceruri viscolesc -
să nu mă mai satur să te tot privesc.

Draga mea, iubito, floare-ngîndurată -
a mea întotdeauna, și-a mea niciodată.

Oare și atuncea , după ce-o să mor,
tot așa de tine o să-mi fie dor?!

Cărbunii - Octavian Goga

Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi...

Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.

De-aș putea să uit totul, să rămîn doar cu senzațiile... Să fiu o pagină albă pentru frumzele care zboară purtînd toate apusurile în culoare, pentru vîntul veșnic morocănos, dar liber, pentru ploile lungi și senzuale... Poate atunci aș învăța cît de intense pot fi clipele și cît de puțin trebuie pentru a iubi viața.

Amurg violet - George Bacovia 

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orașul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.

 Rondelul orașului mic - Alexandru Macedonski

Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu știu că sînt poet.

Cu centrul intim și cochet,
Și fără case cu arcade;
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Și nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.

Orașul mic te fură-ncet.

Sunt prizoniera propriilor iluzii, propriilor gînduri și chiar libertatea nu îmi este cu putință să o simt din cauza propriilor piedici - a celor care nu există și nu pot să existe în afara imaginației mele.
E o durere imensă să trăiesc de pe o zi pe alta fără prieteni și fără dușmani, fără un suflet pereche care m-ar scoate din această veșnicie a singurătății...
Erau cîteva zile de cînd încercam o stare de nedescris, nu era o suferință tipică unor perioade de disperare, îmi otrăveam nu doar sufletul ci și trupul, mă trezeam din somn și simțeam un dezgust pentru mine, nu îmi puteam ierta alegerile, nu îmi găseam locul, eram sigură că trebuie să fiu în altă parte, să fac altceva, să fiu altcineva, dar era tîrziu, mult prea tîrziu pentru că destinul meu s-a născut înaintea mea și a hotărît totul... Astăzi însă sunt liberă și sunt hotărîtă să rămîn așa pînă cînd destinul nu mă va trezi la realitate...sau poate este ceva mai puternic decît soarta, mai puternic decît mine...