Rondelul meu - Alexandru Macedonski

Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.

Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare.

În Chișinău s-a făcut că ninge. Niciodată nu a fost tîrziu, nici pentru iarnă, nici pentru fericire. Știi, cînd stau cu o cafea fierbinte în pat, totul pare atît de deplasat încît m-aș întreba ce e aia fericire. E o dimineață din trecut, așa erau toate cîndva, doar că figurile sunt altele, măștile însă s-au păstrat, și gîndurile la fel. Aceleași frămîntări, același amalgam de așteptări și speranțe cu nerăbdare uneori indusă pînă la panică. E senzația unui deja-vu, cu toate că am trecut prin momente asemănătoare am impresia că e prima dată și ezit să trec mai ușor peste dorul ce mă urmărește. Îmi repet că o să treacă, că am mai simțit asta și acum nici măcar nu mă ating nici amintirile, tu însă ești altceva, un altceva plin de sens și în același timp lipsit de acesta. Sunt într-atît de obsedată de imaginea ta încît mă trec fiori de la prima literă din alfabet, vocala asta poate să îmi răstoarne tot ceea ce încerc să ascund și să distrug în mine. Atîtea contradicții nu am simțit niciodată, cu toate că de la primile întîlniri totul era sub control și nu sub al tău... Acum însă totul a zburat dracului, controlul, trecutul, uneori zboară naibii și distanța căci tot ce simt e cum respirația ta îmi încîlzește gîtul și îmi pune diagnoza de a mă sfîrși într-o lume ireală unde tu ești dincolo de trup și mă urmărești pretutindeni. Te-aș aștepta nu doar în existența asta, chiar dacă zic fără încetare că nu meriți simt altceva și tu știi ce... Sper că niciodată nu o să crezi în faptul că m-am răzgîndit și o să mă găsești, dacă nu reușești asta acum mai am la dispoziție șase vieți și toate sunt la tine în palmă...

într-o zi, cînd mă voi trezi -
nu vei mai fi
și tot ce am simțit cîndva
precum o umbră-ncet va dispărea,
și în aceeași clipă eu voi sesiza
că nici măcar nu te-am uitat,
e mult mai simplu -
încît tu, n-ai existat...

Dragul meu Moș Crăciun,

Te aștept cu nerabdare și în acest an, încă mai cred... și pentru că am fost o fetiță cuminte vreau din tot sufletul să-mi îndeplinești dorința mea de a fi fericită... căci doar o fericire există în viața aceasta pămîntească... iubirea adevărată, împărtășită și eternă.

A ta, încă copil, R.

Și cine s-ar gîndi că cu fiecare cuvînt pe care nu l-am scris mi se pierde o fărîmă din suflet, fiecare vers care vrea să se nască dar eu îl omor, mă omoară pe mine. Nu m-am gîndit nici-o clipă că o zi sumbră de februarie în care o să scriu prima poezie îmi va aduce un astfel de blestem, blestemul celor nescrise, blestemul celor ce vreau să le spun dar mi-e frică, blestemul neputinței de a urma intuiția și de a mîngîia inspirația cu frzae iluzorii. Nimeni nu m-ar înțelege dacă i-aș zice că nu pot scri și astă mă doare, mă doare atît de tare încît aș vrea să urlu și să bat cu pumnii în pămînt, să mă mușc pînă la răni și să uit...să uit că vreau să scriu, să uit așteptarea că într-o bună zi nu voi rezista și tot ce mă înneacă se va vărsa pe hîrtie...

Bărbatul înflori la primul semn 

al trupului plăpînd, înșelător fiind,  

c-o mască de candoare-nmiresmată,

cu fața-mbujorată de eterne melodii

și castități trandafirii unduitoare

c-o singură mișcarea-nnebunea pe orișicare.

Și cum cel trup se legăna pășind

Cu a misterelor naturii întrupate

Barbatul se ruga tot tremurînd

Rînd după rînd, în gînd, mai vrînd...

Iar acel trup ca un martir al ispășirii

Se-nfierbînta la gîndul dezgolirii

Și nimeni nu se îndoia că de rușine,

Căci cel nevinovat se poate-abține...

Și cît fecioara asculta în fiecare seară

Cea rugă de bărbat ce înfioară

Se năpusti oricum ușoară ,

Căci trupul feciorelnic devenise o povară...

Cum ea ardea din ce în ce mai tare,
pentru ispitele nemuritoare,
deja în glas bărbatul se ruga-n uitare.

Și ca să-i fie ruga-n totul auzită

Fecioara-i ispăși păcatele-mblînzită...