Alunecă-n deșertul nemiloasei văi

Și întărește-ți forțele, intrus,

Căci drumul e anevoios

De întors – dus.

Fierbinte-ți gura se va rătăci

Între-a colinelor amurg,

Iar mîna între coapse-mi se va fi supus

De jos în sus.

Și ochii plimbă-ți-i printre picturi

De-a ramurilor brațe lungi,

Doar uită-te, cum se apleacă unduios

De sus în jos.

Cînd trupul ți se înfierbîntă la apus

Între deșertul bej-trandafiriu,

Tu, gustă și din fructul stors –

De dus-întors.