Ah! Unde sunt poeții?!

Măcar cei rătăciți

Să-mi cînte suferința

De doruri prea fierbinți.

Ah! Unde sunt mișeii?!

Să-mi toarcă melodii

De patimi întristate

Și valuri argintii...

Dar, iată-mi-s, călăii –

În mine s-au ascuns

Și nopțile îmi fură

Lor zile nu-s deajuns...