Ah! Unde sunt poeții?!

Măcar cei rătăciți

Să-mi cînte suferința

De doruri prea fierbinți.

Ah! Unde sunt mișeii?!

Să-mi toarcă melodii

De patimi întristate

Și valuri argintii...

Dar, iată-mi-s, călăii –

În mine s-au ascuns

Și nopțile îmi fură

Lor zile nu-s deajuns...

Mizerabil domn de ceară,

Peste buze-mi se strecoară

Și-și întinde palma lin

Spre mireasma de afin.

Și mă-nghite, mă străpunge,

Cu-ale nopții clipe lunge,

Mă tîrăște sub o stea

Ca să soarbă și din ea.

Dar prin corpul lui fierbinte

Fecioria mea se simte,

Cînd se pierde, mă-nfioară –

Mizerabil domn de ceară...