La Vadul-lui-Vodă - Valentin Roșca

La Vadul-lui-Vodă făcut-am popas
De tihnele iernii la numai un pas.
De doinele Nistrului - numai la doi,
Destul doar o creangă de velniș să-ndoi
Destul doar un ram de arțar să atingi,
Și apele-ți sună pe-aproape tilingi.
Destul e văzduhul să tragi în plămîni,
Și-n jurul tău cîntă stejarii bătrîni.
Destul doar un pumn de nisip să apuci,
Și urcă din valuri albastre năluci.
Și cîte sînt păsări pestrițe în crîng,
La numai un semn al iubirii se strîng,
Întreaga lor gintă plătind la soroc
Fărîma, pe care i-o dai, de noroc.
La Vadul-lui-Vodă făcut-am popas
Și inima-mi, biata, la Vad a rămas.
La Vad, lîngă malul pe unde-un poet
Iubirea de viață-și consumă discret.
Tăcere! Rămînă pe gînduri, căci vrem
Să-și scrie în tihnă supremu-i poem!